vineri, 11 noiembrie 2011

KYLA SI COPACUL VIETII

Cerul in forma de mar 
cazut la picioarele omului.
Cerul lui Kyla, 
In forma de migdala aruncata pe spatele
Unui elefant mut.
Radacini smulse din cer se vor libere,
Sa creasca in om.



Gardianul pomului a uitat 
sa se roage


 Kyla,  cu aripile frante
Adunand ostile unei dimineti,
Din ochiul pestelui.
De ce mor ingerii la radacina vietii?
De ce nu-i udati sa va creasca?
De ce va e greu sa cereti, 
Sa va rugati pentru bine?



 La copacul vietii au venit vulturii
Sa ingenunchieze serpii.
Au ucis verdele aprins din craniu
Si mirosul de flacari peste apa.
Pestii nu mai au voie sa planga,
Pe cel ce a prins radacini.



Nu soptiti adevarul 
Celor plini de minciuna!
  
Ganditorul cosmosului, cu mainile pe piept
Asezand lumea la urechea unui orb.
A numarat nasterile in forma de frunza,
Cazande aripi prinse de un copac
In refacere.
Kyla l-a rugat sa se faca pamant.



Tu simti ca ai totul in tine?


In visele mele padurea se termina cu EL.
Dar nimeni nu stia cum poate redeveni viitorul...
Sa creasca iarba pe cer sau sa ploua din pamant?
Doar acolo sus am vazut copacii,
Cum danseaza aproape de om.


... acolo unde uitarea
te va naşte iară

Povestea ei este prinsa-n stele, 
Kyla nu s-a nascut din om
Nici din ceruri stiute...
Este precum tipatul din pantec,
La vederea luminii.


Ea zace pe tampla unui Dumnezeu
Ce se roteste cu viata,
Peste noi.
S-a asezat langa coloana unui cosmos adormit.
Asteapta...
O noua uitare la radacina pomului,
Un nou vlastar in Om.






 Acum puteti vedea animatia  AICI ->


In curand...








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu